Decizie unanima

Mi-a spus ca simte ca l-am desfiintat complet, ca mirosul de iasomie a disparut, ca teroarea in care a trait in ultimul timp il face sa creada ca nu are rost sa traga de par aceasta relatie in doi si ca nici nu poate sa-mi dea un sut in fund. Imi tot spune ca s-a conformat cu ideea ca nu ma voi schimba niciodata, ca nici nu vreau sa ma schimb, ca tot ceea ce fac in viata fac din egoism si fara sa-mi pese de ceea ce vor altii, chiar daca imi sunt dragi. Tot zice ca s-a saturat de figurile mele, de cafeaua instant pe care o fac dimineata, de faptul ca inca mai fumez tigari mentolate, ca nu reusesc sa il conving de efortul pe care il depun in incercarea de a il face fericit. Ma tot abtin sa-mi controlez intuitile, impulsurile, tonul vocii numai ca sa nu sufere de vreo boala incurabila pe care sa o regret mai tarziu. Cateodata ne certam asa, din nimicuri, de ne ia cu dureri de creier. Ba ca nu trebuia sa reactionez la situatia respectiva, ba ca am mancat prea mult sau ca m-am certat prea frumos cu cineva care mi-a gresit sau ca nu-i spun ce simt verde in fata. Si eu ce vina am ca Eul meu nu e niciodata multumit? Incerc din rasputeri sa-i ofer solutii, sa implementez strategii, sa comunic asertiv, dar parca e un papagal care ma cicaleste cu asa DA, asa NU. Maine am programat o discutie cu el maine, inainte sa adorm sa vedem ce are de gand, incotro se indreapta. Am sa-i propun sa mearga sa fie al altei persoane, mai integra, mai inteligenta si mai usor de manipulat. Am decis maine, dupa o discutie lunga, eu si cu mine, ca vrem, nu vrem, vom ramane impreuna pana cand nu vom mai auzi nimic, va fi acea liniste imensa, abisala, de necrezut si de neconceput a fi sociala. Desi cearta dintre noi imi daramase mie visele si eului meu faptele, am decis sa mergem impreuna la risc, poate reusim sa ne stapanim, eu actele si el presiunea de a ma controla si dimensiunea superioara pe care o are asupra mea. Si daca corpul meu tresare la ganduri platonice am sa fac sacrificiul de a nu le mai gandi? Ce tot atata ratiune? El se va supara mereu, ca un Eu nebun ce-mi e!