marți, 6 aprilie 2010

Ma uit la oglinda

Ma uit la oglinda si ea la mine. Fac eu cu ochiul, face si ea, imi zambesc, imi zambeste si ea. Ma uit la umbra mainii mele cum tremura pe pix si-mi dau seama ca sunt departe de scrumiera. Bate vantul asa cum se bat la noi covoarele, mai are putin si doboara lalelele galbene despicate de cutitul soarelui de ieri, alaltaieri. Nu mi-e frica, mi-e teama ca-mi spulbera nu praful de stele, nu luna de pe cer, nu pamantul de sub picioare, ci acea realitate...ce avea sa devina in muguri de primavara.Ma simt straina de mine, principii gestante nu de 9 luni de zile, ci de ani de zile sunt trase ca apa la WC. De ceva timp nu imi mai cresc unghiile, parul nu-mi mai sta asa cum il asez, nu m-am mai tuns bob asimetric si am dureri infernale de gat dimineata.Nu ma mai aude creierul cand ii tip ratacita in petale de orhidee. ...